Miraje’s Weblog

S`a terminat tot ceea ce as fi vrut sa tina la nesfarsit. Oare? Chiar tot? Chiar este posibil sa ma insel a mia oara? Avalansa de ganduri si pesimism ma sfasie si ma degradeaza.Voi ramane un nimic. Un nimic mic. Sau mare. Depinde. Poate voi ajunge ce am fost odata, desi nu pot da crezare acestui gand iluzoriu si plin de speranta. Poate asa e mai bine. Mirific nu pot spune. Cred ca visez. As vrea sa cred, dar cum nu tot ce zboara se mananca, ma indoiesc de fapte si vorbe. Sunt doar o inchipuire. Un reflex. Un impuls necontrolabil. Magia se pierde, evident. La mine nu,si normal. Dar nu se va putea sterge tot. Cel putin nu atat de repede.

Speram sa fie ceva mai mult decat o simpla ridiculizare. Speram sa uite. Cum nimic nu trece fara urme, acum se zaresc umbrele trecutului, reflectate in prezentul meu. Aiurea. Bizar. Consider ciudatenia intruchipata comportamentul excentric.

Uneori incep sa cred ca este numai vina mea. Poate sunt o fire prea stranie. Oare sunt o fiinta depasita de gandurile celorlalti? Am inceput sa vad dincolo de chip. Si chiar de suflet. Poate voi ajunge sa inteleg si apropourile.

Poate involuntar, vatameaza fragezimea si naivitatea.

A trecut. Inca este. Si poate va urma.

Sper sa se amelioreze. Dar face un pas inainte si doi inapoi.

Deja anticipez ce va urma…

Am ratacit cuvintele in timp. Le-am luat, reluat, simplificat… Exagerarile sunt mereu conveniente farsorului de imagine, se deduce nesiguranta. Gura celorlalti valoreaza inzecit decat a ta sau a posesorului tau de création . Pentru atrofierea senzorilor de nuante si tonuri s-au inventat gamele, sa le amplifice dezordonat. De ce se pune pret pe predicat? Ea observa mai intai detaliile, ansamblul pare a fi doar o masca. Pana la urma intentia conteaza, nu ca dai cu bata-n balta. Ai sesizat ceva? Nu, pentru ca nu vrei si nu iti trebuie. Corect.

Multi de “nu”. Nu e negativism, doar pragmatism. Multa migala, sfiala si scartaiala. Motor pe motorina. Asa proclama investitorul. O sa dea spargerea cu gramada asta de sarguinta.

Baga-ti degetele in cutia de rezonanta si o sa gasesti truisme. Sursa tuturor propovaduirilor. Nu exercit pic de romantism, da, sunt instabila emotional..sau mi s-a rupt o unghie.

Palid cu iz de plictis. Se joca si acum rolul selenar. Nu-i drama, e tragedie. O iei la fel. Scena se-ntinde o luna, patru… ani, o viata-n calendar. Mozaical. Nu am nevoie de cuvinte, ti-am aratat o simfonie de climate, departajate, difuzate dintr-o oranduire de pistrui. Atentat la normal.

Pudra de cacao.

E nesanatos si neprofesional sa vezi intotdeauna partea plina a paharului!

Factorul emotional este mereu prezent si ucide in fasa orice pretentie de obiectivitate. Am vrut sa`mi ascund reala stare de spirit, dar ca de fiecare data mi`a demonstrat ca ma cunoaste.

Ca`n legile lui Murphy, ce merge rau, tinde sa mearga tot mai rau, pentru ca peste tot apar cercuri vicioase. Unii beau, altii merg la meciuri, altii cumpara case si masini; eu dezvolt pesimismul. Gandirea sa (mai nou chiar si a mea) ma fascineaza ca un extraterestru. Incerc sa lupt contra decaderii moravurilor, desi nu are niciun rost. Dar gandul ca s`ar putea intampla ceva ma tachineaza. Ce ceva? Orice. Stim noi la ce ma refer…Regret ca in paginile ditirambice nu am stofa de cenzor. Incep sa presupun
ca toata aceasta tarasenie care se intampla este o misiune remediabila in timp.

Intr`o mai mult decat fascinanta poezie a lui Rilke, se vorbeste despre (de)caderea in timp a tuturor lucrurilor. Totul e atras inexorabil de Pamant, totul se indreapta catre moarte.

Si nu in ultimul rand, orice s`ar intampla, fii mandru ca esti om si nu animal, barbat si nu femeie, roman si nu barbar!

Chipul meu nu-i oare in al tau, nu suntem unul si acelasi, nu zabovim in aceleasi semne si ilustre constientizari? Nu ai gresit la fel ca mine? Tu nu iubesti ce eu ador? Dar te-as ucide pentru acest fapt..m-as ucide si pe mine? Sacrific divinul dar, doar pentru tine?! Absurditati marunte. Examinezi in parte fiecare fir nelegiuit, primit , privit, avut..

Ai facut primul pas. Nu iti raspund, poate din curiozitate..va mai urma ceva? Bineintles. Esti un capriciu rebel, oprit doar de cel ce ti-a pus aripi. In sufletul tau nu-i loc pentru mine. Doar mintea ma jertfeste pentru un bine propriu| Al tau|.. statut si neajuns orgoliu, egoism sinistru, neinteles decat de binevoitori.

Dar cum se face de nu-ti folosesti pumnalul? Esti imblanzit de o speranta, cu siguranta..Te prea inseli.

Un rol jucat prudent, incoroneaza ceremonia mortuara. Ploua, fulgera si tuna.. iata ca totul se scalda in namol.

Gaseste-ma o data cu tine, si spune-mi ce a spulberat discretia. Mai bine ramaneai acolo, in coltul tau natal, sever, o fericire sucitoare. Strain cu chip apoteotic, serbeaza-ti incercarea, reusita sau esecul in alt taram scrutat.

Uita de tine!

Inca un zambet subestimat, inca o tragedie amortizata de presupuneri ilegale. Sa te increzi in tine..sau in ei? Sa fii neutru? Cald sau rece.

Sa las un deghizat de sine sa-si faca jocul? Sa ma retrag indiferent sau sa raspund acid? Nu am nevoie de nimeni care sa-mi poarte amintirile de maine.

M-au definit mai multi ca fiind un idealist exagerat. Dar vreau si pot sa imi traiesc in pace nelinistea. Nu-i aroganta in privire, nici intr-o vorba, sau vreo soapta puerila…Cauza dispersiei de silabe e plauzibila-n acord cu timpul. Inexistent sau imprecis.

Sete de voci, imagini sau cuvinte, nevoie intrupata de prisos aplatizat..

Inca ma joc cu obscuritatea, cu imprecisul si abisul chemarii sigurantei, fumez, abstract, stari stinse, reaprinse, visate..degenerate dintr-un razboi de sentimente.

Sa o infrunt. Stau si gandesc..Sa cercetez. Parerea mea.

A reusit el. A deliberat..Acum sa speli si dezacordul si mitul impletit din prea multa emancipare.

Curaj in zbor, visatoareo!

Hai sa-i impuscam! Asa pagani cum sunt macar respecta legile proprii, transpun in cete, doi cate doi maruntisurile..gresec pe undeva? Era anapoda daca abordau vreo schema complicata, s-au dat de gol . Neclasificat. Au detonat normalul, si claritatea sprijinului comunitar, cu toate astea sunt respectati in grupurile intoxicate..panica, haos si un surplus de misticism. A picat si asta ca nuca-n perete, tot ea trebuie sa stea inghesuita intre mormanele de rugaciuni famate. Poate acum, poate mereu..acum e un mereu sperat..E ca naiba…exact ca atunci cand te ineci cu propria saliva, sau cozonacul din postul Pastelui…Polisemie. Inca nu am descifrat misterul zorilor prin pletele tale, dar pot sa jur, e o privire amenintatoare, inca ma mai tem de tine si tremur in umbra cuvantului nesfarsit. Se tot schimba, ceva..Si nu e doar o simpla joaca , si nu am glumit senin, am spus ce am zarit mai sus de privilegiul stratului primar. Un imperfect perfect e un geniu al perfectiunii …Si tot ii mai caut cu ochii mintii ..cei doi straini, cararea nebatuta, scanteia ce s-a dezlantuit din inimi simple..sau special alese? Fiorii ghetii. Am plamadit ceva in tot acest timp? Refuz sa neg..spun da. Instinctual, ai ramas esenta suflului din prima seara…Nu poti sa incrunti iubirea cu o minciuna sau cu o ura insamantata de vreun demon inocent, asa ca striga la cer sau unde vrei, eu voi auzi si o fragila incercare.

Sunt oameni. Multi oameni pe drumul statutului particular. Ingrijoreaza simtul feroce cu simularea unor fastuoase dezbinari. Gama majora. O paleta cromatica bogata avantajeaza prescurtarea traditiei. Ploua si ploua, aburi fierbinti erup din ceasca de ceai..si se revarsa, curg, apun ..imagine monotona, incetinita de lipsa lor.

M-au obligat sa merg la scoala!

Imprudenta m`a tarat in abis… Intr`o pustietate fara sfarsit… Senzatia de panica s`a dizolvat,in disproportionalitate cu timpului care se dilata…
Am avut momente de ratacire. E normal! M`am fortat sa renunt la timp, dar ma lamentam in orice imprejurare. Acum probabil ca nu mai are rost…
Ironia si speranta. Sau speranta si ironie. Depinde cum privesti problema. Ironia este picatura care umple paharul,iar minciuna este picatura care da pe afara…
Problemele incep a se estompa usor usor,ramanand in umbra… Totul pustiu si fara pic de logica sau speranta…
Mistere si avalansa de ganduri…Am inceput sa nu mai dau importanta.Nu totul este pierdut. Pesimismul incepe sa dispara? Imposibil…
Colosal…Sau poate doar o iluzie… Misterele nu mai par atat de teribile ca inainte… Am inceput sa ma obisnuiesc…
Ma coplesesc cat mai multe sentimente si amintiri…
Pueril…

Am sters tot. Praful din urma si pata de maine. Dar stii ca nu e asa. Memorez gesturi si-mi perfectionez instiinarea catre alte promisiuni propuse de sine. Sunt de ajuns patru stele? Incropeaza ele o arca a lui Noe?

Nu.

Salveaza-i pe ei prin tine, nu invers, cum gresesc mereu. Printre noi sunt pierdute si secretele mele, s-au ratacit o data cu ilustrarea ta. Dar continui sa deslusesc cate putin din ele. In fiecare clipa mai mult ca niciodata, crosetez primele fragmente ale intalnirii noastre. Sta in ceata inceputul..e vreun inceput? Sa fi existat dintotdeauna coincidenta asta explicabila? In ce moment ca niciodata altcandva s-a petrecut ceva?

[71, garaje, tamaie, chip slabit, rar de copil, o casa , o sticla vin..nu o sa-l uit, 12 corzi langa scoala voastra, un cer cu 4 stele, luna, iarba, o cruce, un punct , umor, eticheta din umbra berii, multe cuvinte..foarte multe, noaptea in care te-am simtit apoape..aceeasi..inconstient, negarea, hotarare, scapare.. bricheta neagra...pierduta in reziduri, printre ziduri, accente de sibiu, blues, mai contrazis de la inceput.., apa cu paiu`, felinare, harta de lupta, de ce ma lasai pe mine sa plec prima?..de ce nu mi-ai dat drumul atunci?..de ce ai cazut tu prima? prima mea poanta buna..prea multe..esti asa cum mi-ai spus..extremista...si cateodata nula pur si simplu..razi si plangi cum trebuie?..cum ti s-a spus, cand esti singura cineva te urmareste..si tu la fel. Au ramas doar ochiii care te dau de gol..]

In acelas moment.Permanent.

“de data asta NU O SA RENUNT . nu EU.” a fost demult.

Orice solutie genereaza noi probleme. De curand, am realizat ca rezolvarea a 90% dintr`o problema se face in 10% din timp. Restul de 10% din problema rezolvandu`se in 90% din timp.

Un gram de imaginatie valoreaza cat un kilogram de competenta…

Probabil ca anumite lucruri sunt imposibil de cunoscut, dar e imposibil de aflat care sunt aceste lucruri…

Se spune ca toate marile descoperiri au fost facute din greseala. Si daca e asa, atunci cand cunosti o persoana, o descoperi din greseala. Si atunci inseamna ca suntem cu totii o mare greseala? Nu,nu are sens…

Istoria se repeta uneori, acesta fiind cel mai mare defect al ei.

E foarte simplu sa faci ceva complicat, insa e foarte complicat sa faci ceva simplu. Tocmai de aici izbucnesc cele mai multe probleme de zi cu zi. Daca ceva pare usor, sigur e greu de facut. Daca ceva pare greu, e aproape imposibil sa il faci!

Niciun geniu, oricat de mare ar fi, nu poate stapani detaliile.

Multi ma invinuiesc pentru ca imi sustin punctul de vedere. Insa adevarul unei propozitii nu are nimic de`a face cu credibilitatea ei si viceversa! Parerea mea…

Si nu in ultimul rand, masoara cu micrometrul, fa semn cu creta, dar taie cu toporul!

Am crezut ca pot face ceva. Dar nu am reusit… M`am inselat ca de obicei.

Nu am izbutit. Si mi`am dat acordul sa nu mai ajung sa… Nu mai conteaza… Am jurat sa nu mai sper! Si sa nu mai fac erori! (Poate doar decalcul,eventual!)

Poate e slabiciunea mea. Si nu`mi dau seama. Poate ca nu am eronat… Desi nu prea cred. Nu mai cred in cuvintele fara fundament real…M`au prins in jocul lor si nu mai pot scapa! Am inceput si eu sa rostesc si sa astern mii de cuvinte fara sens…

Doar ea ma mai intelege! Sunt la fel ca ea!

Privesc in stanga,in dreapta,in toate sensurile,si nu mai inteleg nimic! Poate ca nimeni nu e ciudat! Poate eu sunt cea mai stranie dintre ei!

Ea ma cunoaste! Mi`a spus ca am lacrimi in ochi! De ce as fi plans? De ce m`a surprins cu privirea ei patrunzatoare? De ce ma cunoaste atat de bine? E minunata!

In rest…iluzii, dezamagiri si… aparente…

Indiferenta si regrete tardive,poate sincere…probabil ca nu…

Sinucidere. Nu,nu a mea. A gandurilor. Apatia nu`si mai are rostul acum…

Migrene…

Ma las purtata de viata, in speranta cama vor intelege. Ea sau el.

Fantasmele. Oricat ar parea, nu am asteptat.

Doar speram si tanjeam dupa sinceritate. Ma gandeam ca nu are rost, dar imi imaginam ca pot schimba ceva… Nu cred ca am reusit. Fara succes a fost! Totul in zadar. Sau poate ca nu. Depinde de mine? Decizia mea. La urma urmei tot ce se leaga de mine, se leaga de decizia mea. Iepurasii pe linia de metrou, caii roz de pe pereti, elefantii zburatori, totul! Chiar si asta!

Cu toate ca ma indoiesc de multe lucruri, ii iubesc. Pe ea si pe el. Altfel as putea sa plec,fara a privi in urma. Altfel as spune “adio”! Dar unde as ajunge? In CACAO! [asa spune ea:)]

Doua variante posibile… una plauzibila… Nu e mare lucru.

Bucatile de suflet se repartizeaza usor, usor, pana vom ajunge fara nimic. Fara candoare.

Atitudinea senzatiei de teama creste vazand cu ochii.

Mucegai. Dispersie. Amagire. Speranta. Necunoscut.

Ce tot indrug cuvinte fara noima? De ce nu am un tel? De ce sa sper? De ce sunt om?

Logic, nu exista un raspuns.

Asternutul pufos si mirobolant de praf se va aseza. Candva…