Ecou?

Ah…te trezesti dimineata , cu parul plin de matreata, cu o moaca adormita si cu traume matinale…Dar ce conteaza? Conteaza? Iti zic eu ca NU!!! Iesi afara…ai iesit? Bun! Acum miroase un pic aerul…delicios, nu? Banuiam eu! Uite…vezi acea floare? Adulmec-o! Prospetime…puritate…roua…vise… Vai, dar ce prostii indrug eu aici; trezeste-te la realitate! Ce…avem timp de fleacuri din astea efemere, baiete? Iti zic eu ca NU!!!

Ia acum du-te matale vis-a-vis si uite-te pe geam…vecinii iubareti…nu-i asa ca sunt adorrrabili? Imi dau lacrimile pe de-a dreptul, nu te mint…Parca clipa lor sta in loc, asteptandu-i, in timp ce ei se iubesc prosteste si far’ de stire la geam….biata clipa…Dar nici de asta nu avem timp!!!

Priveste soarele…Spune “Buna Soare!” … hai spune! Ti-e cumva rusine? Rusine de oamenii dubiosi care trec pe langa tine, aruncandu-ti priviri ucigatoare, gandindu-se ce o fi si cu nesabuitul asta in pijamale afara? Iti zic eu…sa NU-ti fie rusine!!! Du-te!!! Rupe-ti toalele si striga catre cer “Sunt viu !!!”.

Asa te vreau!!! Nu-i asa ca te simti mai bine? …… Hmm…sa stii ca si tacerea e un raspuns…

Cine sunt eu? Cine sunt eu zici??? Aha ha ha haaaa!!! In fiecare dimineata, cand te privesti in oglinda…ma vezi, naivule…sunt acolo, sunt vesnic…sunt ETERN!!! Sunt acela care iti zice “Nu e bine asa!!!” sau “De ce faci asta? Te-ai gandit la conseciinte?”…

Desi…pentru unii…sunt un nimic…o simpla voce care suiera in pustiu…Oare sunt un…ecou…?

~ de miraje pe aprilie 7, 2008.

Lasă un Răspuns