The killer awoke before dawn…
Teoretic se incepe cu inceputul. Eu n-o sa incep cu inceputul, pentru ca la inceputuri mereu ma fastacesc. o sa incep cu continuarea. sau cu sfarsitul?. dupa sfarsit e…e ce?. dupa sfarsit e nimic. sau ceva. orice ar fi, e inceputul a altceva. deci sfarsitul e un inceput in sine. adica daca as incepe cu sfarsitul, as incepe cu inceputul. dar nu ma pricep la inceputuri, asa ca ar fi mai cuminte sa incerc o continuare. continuarea, este, pe de alta parte, sfarsitul inceputului si inceputul ei insasi, asa ca nici continuarea nu e buna. dar pana la urma actiunea de a incepe ceva e un inceput in sine…inceputul inceputului, continuarii si sfarsitului. asa ca daca am incepe acum, probabil ne-am fastaci si n-am mai termina.asa ca de ce sa incepem cand putem sa ne propunem ca in clipa urmatoare sa fi terminat deja, neincepand?. sau putem sa punem virgula si sa respiram, sa tragem aer puternic in piept si sa zicem ca maine va fi mai bine….cand poate inceputul nu ne va mai fastaci, continuarea ne va face cu ochiul iar sfarsitul ne va gasi cu mainile impreunate pe piept, sufocand ultima bataie a inimii…
prea multe intrebari….nici un raspuns…poate ca ar trebui sa fie invers…multe raspunsuri si nici o intrebare
Esenta faptului in sine..il vom gasi in continuare..
“Asta ne este viata si moartea
Un etern sfarsit si inceput
De lumi si de morti si de vieti mi-e totuna
Caci lumea e un…etern nesfarsit..”