Macar!
O sa imi dau un pumn! Bravo ma! Te ador pentru asta!
Sunt inofensiva.
Astept. Ce…nu se stie. Si inca astept. Poate va avea si un rost… Oare are sorti de izbanda ceea ce indrug eu? Tot ceea ce fac? Tot ceea ce sper? Nu cred.
Incercarea moarte n`are! Nu sunt convinsa.
Bicicleta verde inca ma binedispune…
Ploaia si sictirul…deprimarea…Mda. Nu se va intampla! Inca nu am curaj pentru a cugeta.
Comunicarea rezolva problemele?
Nu cred ca si acum…
Am realizat ca ma raneste involuntar… Sau poate nu. Cert e ca poate si eu fac acelasi lucru.
Noi ca noi,dar ploaia…tot ploaie ramane!
Si te trezesti de pe o zi pe alta… Ce sa vezi?
Unde a plecat soarele? Unde s`a urnit vara atat de evidenta? A fost doar o inchipuire ca tot restul…
Si uite asa…pauza,apatie,tigara,o vorba…si ce sa vezi?
Hai in drumul picurilor de ploaie san e spalam pacatele!
Am crezut din nou ca va merge!
Am crezut in povesti!
Si in aberanta si ironia vietii…
Lumea spera prea mult!
La dracu!Se aude o voce… Constiinta… Asta cine mai e?
De ce nu ma lasa?
Ma urmareste…
De ce imi aminteste in fiecare moment ca sunt vinovata?
De ce si iar de ce… De ce sa zicem de ce?
Putem trai si fara…De ce nu?
Si asa ajung la faptul ca nimic nu are scapare si nici capat. Totul se bate cap in cap…Totul se leaga.
Totul este un fleac.
Nu e pentru mine.
Nimic.
Nu ma mai impresioneaza.
Nu mai are sens.Decizii,detalii…Prea greu.
O sa ma resemnez si voi ramane cum sunt.
Voi fi o chestie neinsemnata.
Voi ramane o flacara in vant… In mijlocul lacului patruns de stropi,dezamagiri,ganduri si lacrimi…
Voi inceta…
Voi gandi…
Desi paranoia e definitia mea!
miraje
