teribilism
Imprudenta m`a tarat in abis… Intr`o pustietate fara sfarsit… Senzatia de panica s`a dizolvat,in disproportionalitate cu timpului care se dilata…
Am avut momente de ratacire. E normal! M`am fortat sa renunt la timp, dar ma lamentam in orice imprejurare. Acum probabil ca nu mai are rost…
Ironia si speranta. Sau speranta si ironie. Depinde cum privesti problema. Ironia este picatura care umple paharul,iar minciuna este picatura care da pe afara…
Problemele incep a se estompa usor usor,ramanand in umbra… Totul pustiu si fara pic de logica sau speranta…
Mistere si avalansa de ganduri…Am inceput sa nu mai dau importanta.Nu totul este pierdut. Pesimismul incepe sa dispara? Imposibil…
Colosal…Sau poate doar o iluzie… Misterele nu mai par atat de teribile ca inainte… Am inceput sa ma obisnuiesc…
Ma coplesesc cat mai multe sentimente si amintiri…
Pueril…
miraje