Oglinda
Chipul meu nu-i oare in al tau, nu suntem unul si acelasi, nu zabovim in aceleasi semne si ilustre constientizari? Nu ai gresit la fel ca mine? Tu nu iubesti ce eu ador? Dar te-as ucide pentru acest fapt..m-as ucide si pe mine? Sacrific divinul dar, doar pentru tine?! Absurditati marunte. Examinezi in parte fiecare fir nelegiuit, primit , privit, avut..
Ai facut primul pas. Nu iti raspund, poate din curiozitate..va mai urma ceva? Bineintles. Esti un capriciu rebel, oprit doar de cel ce ti-a pus aripi. In sufletul tau nu-i loc pentru mine. Doar mintea ma jertfeste pentru un bine propriu| Al tau|.. statut si neajuns orgoliu, egoism sinistru, neinteles decat de binevoitori.
Dar cum se face de nu-ti folosesti pumnalul? Esti imblanzit de o speranta, cu siguranta..Te prea inseli.
Un rol jucat prudent, incoroneaza ceremonia mortuara. Ploua, fulgera si tuna.. iata ca totul se scalda in namol.
Gaseste-ma o data cu tine, si spune-mi ce a spulberat discretia. Mai bine ramaneai acolo, in coltul tau natal, sever, o fericire sucitoare. Strain cu chip apoteotic, serbeaza-ti incercarea, reusita sau esecul in alt taram scrutat.
Uita de tine!
Lasă un Răspuns