Ah, nor!

Am ratacit cuvintele in timp. Le-am luat, reluat, simplificat… Exagerarile sunt mereu conveniente farsorului de imagine, se deduce nesiguranta. Gura celorlalti valoreaza inzecit decat a ta sau a posesorului tau de création . Pentru atrofierea senzorilor de nuante si tonuri s-au inventat gamele, sa le amplifice dezordonat. De ce se pune pret pe predicat? Ea observa mai intai detaliile, ansamblul pare a fi doar o masca. Pana la urma intentia conteaza, nu ca dai cu bata-n balta. Ai sesizat ceva? Nu, pentru ca nu vrei si nu iti trebuie. Corect.

Multi de “nu”. Nu e negativism, doar pragmatism. Multa migala, sfiala si scartaiala. Motor pe motorina. Asa proclama investitorul. O sa dea spargerea cu gramada asta de sarguinta.

Baga-ti degetele in cutia de rezonanta si o sa gasesti truisme. Sursa tuturor propovaduirilor. Nu exercit pic de romantism, da, sunt instabila emotional..sau mi s-a rupt o unghie.

Palid cu iz de plictis. Se joca si acum rolul selenar. Nu-i drama, e tragedie. O iei la fel. Scena se-ntinde o luna, patru… ani, o viata-n calendar. Mozaical. Nu am nevoie de cuvinte, ti-am aratat o simfonie de climate, departajate, difuzate dintr-o oranduire de pistrui. Atentat la normal.

Pudra de cacao.

~ de miraje pe mai 11, 2008.