O neliniste

Din iarna-n vara. E asa..poate intamplator..o realitate fixa si confuza. E frustrant sa fi acolo si sa nu stii nimic, Sa fii chior de-a dreptul, sa nu ti se spuna, sa te macine din carne. Si daca voi afla, ce se va intampla? Nu e nimic de aflat. O sa-mi propun singura un raspuns, unul mincinos. Nu inteleg nimic din tine, atata timp cat soarele rasare si luna apune, ca un schimb ingenios de planuri criminale.

E cald doar atunci cand esti tu atunci cand esti doar tu si poate eu, cand ceilalti sunt incontient adunati in jurul focului si ne striga greoi, dar sunt nesigura de valabilitatea mea. In rest emani fiori reci si punct.

Dupa mine nu e lucru pe care sa nu-l poti gasi vreodata. Macar de-l vezi, si in ansamblu..Teribil sa fii inspaimantat, sa ai in tine imprimat, ca nu e o obsesie. Inca se numeste o intamplare neasteptata, care de fapt e pregatita de cei ce s-au dus si s-au intors.

Dezordine la camera de garda. Sa nu uiti ca esti om.

~ de miraje pe iunie 3, 2008.