In drum spre al doilea..cuprinsul.

Cer. Albastru si pete de clor , e lejer..e la locul lui. O intersectie, acolo unde a fost si ea candva in vise urate..oameni.E cunoscut mirosul, nu? E la fel si pentru mine.

Am o vaga si vesnica presimtire ca tu le-ai furat. Te-ai urcat in varful singuratatii, in bataile aprige ale vantului si le-ai contopit, cu bun si rau ,din cer si pamant. Dar cand ai vazut si ai auzit de Strafulger…ai renuntat.

Povestioare cu zane si balauri, un basm aruncat, calare sa-l iei si sa-l citezi in cap mereu. Mereu pe timp de ploaie. Dar cand pustie si satula ma-ntind unde apuc, cum as putea sa uit de ochiii tulburi pe o fata alba? Si cum saluta si zambeste, si imi sopseste cuvinte banuitoare…Si ce viseaza, ea-i misterul…visul din trecut. Multe in minte avea , si multe are, dar pe nici unul marunt sau mare nu-l chinuie sa-l investeasca prea tare,  pare a le citi din zori pana departe..

Chiar nu stiu..ce sa spun..nu am har in cuvinte, dar te iubesc.

Am ramas doar eu, doar eu si felinarul din fata geamului..ma trece un fior de iarna.

Miroase a flori de camp.

~ de miraje pe iulie 10, 2008.