Miez de seara

Eu plec. Plec cu teama, plec plictisita, cu dor…Nu vreau. Am un impuls bolnav in sange in suflet..sau in alte mici perdele. E ca o usa care pare a se deschide, dar scartaind se-oprste milimetric..si stranguleaza restul cu-n fin fir de lumina.

O sa zdrobesc nisipul marii mai mult, mai mult la infinit, si-o sa-mi razbun neajunsul in valurile spumicioase cu trupul greu, greu..Nu mai am rabdare.

Simt neputinta, asteptarea-n graba..

Nu exista sfarsit…stii asta.

~ de miraje pe iulie 12, 2008.