Un colt ars
din mintea mea. Vin si plec. Neasteptata concluzie.Imi pare rau pentru privirile lasate in gol, sincer. Un medic isi trateaza pacientul, apoi trece la urmatorul…da nu mereu cu sange rece. De ce naiba ma framant pentru ziua de maine, pierzand-o batjocoritor pe cea de azi..? Si daca cea de azi e o iluzie pentru restul? Cum sa fac mai bine, cum sa fiu mai buna, cum se poate sa iubesti…intemeiat?
Care e sensul pana la urma? Care sunt optiunile? Nici un sir, nici un centimetru de zare alocat sansei. Unde-i faptu care te face sa izbugnesti, sa sari, sa tremuri si sa tipi..sa zambesti..cum sa izbutesti ceva asemenea?
Ai observat perisorii de pe tulpinita unei papadii. ai simtit? Dar coroana ..atat de plapanda si pura, te duce catre albii nori? Vezi.. naste in varfuri mici arbori, mereu..Ti-e taina toata aceasta lume, ti-e frica… ca e asa? sau ai purtat-o pe palme scrijelite in prafuri? Concret, eu nu ti-o pot spune, caci nu am vazut asta..
A disparut culoarea..
Lasă un Răspuns