Cadenta.

Nu pricep.

Te-as face sa intelegi chiar de nu as avea glas, si nici sa iscalesc vreun pic. Te-as face sa-mi fii egal, ti-as folosi receptoare comune, inselatoare dar bune. Ti-as arata substante, tot felul, particule colorate, si-as inchina cantece mute, presarate din voci intunecate.

Tot ce-as putea sa fac ar fi in lumina, cum a fost ea facuta odata, iar tu curpinsul ce ma desparte de cer prin respirabil, ai fi atent tot la neutru. Te-ai fi gandit ca diferenta dintre noi se rezuma la galben, da, galben. feluri si feluri de combinatii.

Particula mea e luata din a ta luata din a lor, a stramosilor. Si nu gasesc atmosfera ce pulseaza aceasta particula, ce te scoala din iarba, si cuprinde luna, lumea, in palma, ce-ti misca narile in cele patru feluri, si-ti sifoneaza chipul cand esti intrebat pentru prima oara.

Dar ce malefica forta iti leaga calcaiele in podea, te tine lipit de perete, atarnat fara sens dupa citirea unui timp ilustrabil, calatorii fara destinatii, cratere prin frunzisiuri, e multa migala

Tu ce sentimente incerci, cand nici nimicul nu mai pulseaza prin tine? Stai si te uiti in continuare la stele?

Nu stiu sa dansez, ca sa te multumesc.

~ de miraje pe septembrie 24, 2008.